Ură să se

Nu pot să critic juriul. Cum poţi critica pe cineva care în baza unei înregistrări de trei minute evaluează "pregătirea intelectuală şi capacitatea de a cânta live"? Dă-le voie să vorbească, mai mult nici nu trebuie. Sunt sigur că multora le-a fost frică. Dacă în 10 zile un paznic din Ungheni a pus în pericol imaginea Moldovei şi cultura naţională, cum să ne mai ofere 30? Din 25 de piese care au trecut de juriu 22 sunt în engleză. Asta reprezintă Moldova. Simulacrul.

Că au ucis intriga concursului e problema organizatorilor şi a sponsorilor. Nu a mea.

Societatea noastră pedepseşte dur orice om care îndrăzneşte. Sunt foarte puţini oameni care pot accepta să existe o altă părere. Sau că ceva care contravine sistemului lor de valori are dreptul la existenţă. De mici suntem deprinşi cu ruşinea. Nu cumva să ieşim în evidenţă. Nu cumva să fim deosebiţi. Nu cumva să dăm de ruşine familia, mahala, satul, raionul sau Patria.

Iniţiativele se inhibă deja la nivel personal. Iar dacă cineva îndrăzneşte să nu se auto-cenzureze, Gura Satului îl pune la punct. Tot felul de "baba Liuba" de la bloc stă şi comentează cei care intră şi ies. Ea nu face nimic toată ziua, nu propune nimic, doar comentează, chicoteşte şi critică. Această babă Liubă e în capul multora. Ea oferă o sursă enormă de satisfacţie cînd altcuiva nu-i reuşeşte.

Pavel Turcu va continua să cînte. Nu pentru că eu îl voi susţine sau pentru a vă demonstra vouă ceva. Pentru că-i place. Are omu aşa bucurie. Şi bucuria de a hămăi legat de cuşca propriilor complexe e fignea pe lîngă bucuria autentică şi libertatea care ţi-o aduce ea.

P.S. O dedicaţie specială pentru Baba Liuba: